1. [DEX '09] TAVAN, tavane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere; plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. [Pl. și: tavanuri] – Din tc. tavan.
2. [MDA2] tavan1 sn [At: (a. 1791) ap. ȘIO III, 353 / V: (reg) taban, taiv~, tăv~ / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: tc tavan] 1 Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere Si: plafon, (rar) pod1, (reg) bagdadie. 2 (Pex) Partea superioară a unei peșteri, a unei pivnițe etc. 3 (Pan) Partea superioară a unei excavații miniere. 4 (Pfm; îe) A sta (sau a rămâne etc.) cu ochii (sau privirea) în ~ sau a avea privirea în ~ A sta degeaba. 5 (Pfm; îae) A fi cu gândul aiurea. 6 (Reg) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde sunt încăperile corăbierilor. 7 (Reg; determinat prin „de jos”) Dușumea (1). 8 (Mun) Umflătură a copitei interioare, până la nivelul unghiilor, la vite. 9 (Reg) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei.
3. [DLRLC] TAVAN, tavane, s. n. 1. Plafon, bagdadie. Tîrziu după miezul nopții, coperișul cu căpriorii arși se prăbuși peste tavanul etajului. REBREANU, R. II 206. Șapte policandre... atîrnau din tavanul lucrat în sidef în feluri de sclipituri care-ți luau ochii. CARAGIALE, P. 141. Lampa fîlfîia lungă, ca și cînd ar fi vrut să ajungă tavanul. EMINESCU, N. 58. ◊ Fig. Tavanul de nouri se coborîse și stropea într-una umezeală rece. SADOVEANU, F. J. 431. Ca o funingine albă cădeau fulgii din tavanul negru al cerului de iarnă. BART, E. 308. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba, fără treabă; a lenevi. Stătea lungit pe-o canapea cu mînile sub cap, cu ochii în tavan, cucerit de amintiri. SADOVEANU, E. 174. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Regional) Scîndură de brad, lungă și subțire, folosită pentru a construi podul casei. 3. (Regional) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. Șade Tănislav culcat... În tavanul caicului Unde vîntul adia. PĂSCULESCU, L. P. 244.
4. [DLRM] TAVAN, tavane, s. n. 1. Plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scîndură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. – Tc. tavan.
5. [Șăineanu, ed. VI] tavan n. 1. partea de sus a unei camere: tavan de grinzi înnegrite; 2. scândură de brad lungă și subțire (din care se clădește podul casei): butucii de brad se prefăceau în tavanuri. [Turc. TAVAN].
6. [Scriban] taván n., pl. e (turc. tavan, ngr. taváni, bg. sîrb. tavan). Vest. Suprafața de deasupra a uneĭ camere (fr. plafond). – În est bagdadie.
7. [MDA2] taban2 sn vz tavan1
8. [MDA2] taivan sn vz tavan1
9. [MDA2] tăvan2 sn vz tavan1
10. [DOOM 3] tavan s. n., pl. tavane
11. [DOOM 2] tavan s. n., pl. tavane
12. [DER] tavan (-ne), s. n. – Plafon, pod. – Var. pl. tavanuri. Mr. tăvane, megl. tavan. Tc. tavan (Roesler 603; Șeineanu, II, 352; Lokotsch 2052), cf. ngr. τάβανι, alb., bg., sb. tavan. – Der. tăvăni, vb. (a face tavanul unei încăperi).
13. [Onomastic] TĂVAN 1. – olt. 1521 (Gorj 294; 16 B V 313). 2. Tăoanu, Ghidioanu (16 A I 237).
14. [Argou] a se urca pe pereți / pe tavan expr. a fi foarte supărat, a fi furios.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL