1. [DEX '09] TAUTOFONIE, tautofonii, s. f. Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautophonie.
2. [MDA2] tautofonie a [At: DN3 / P: ta-u~ / Pl: ~ii / E: fr tautophonie] (Lin) Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații.
3. [DN] TAUTOFONIE s.f. (Lingv.) Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Gen. -iei. / < fr. tautophonie, cf. gr. tautophonia < tauto – același, phone – sunet].
4. [MDN '00] TAUTOFONIE s. f. (lingv.) repetiție excesivă a aceluiași sunet (sau silabă), cu efect neplăcut, inestetică. (< fr. tautophonie)
5. [DOOM 3] tautofonie (desp. ta-u-) s. f., art. tautofonia, g.-d. art. tautofoniei; pl. tautofonii, art. tautofoniile (desp. -ni-i-)
6. [DOOM 2] tautofonie (ta-u-) s. f., art. tautofonia, g.-d. art. tautofoniei; pl. tautofonii, art. tautofoniile
7. [DTL] TAUTOFONIE s. f. (< fr. tautophonie, cf. gr. tautophonia < tauto – același, phone – sunet): repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații.
8. [DFS] tautofonie (gr. tautos „același” + phone „sunet”), repetiție excesivă a aceluiași sunet (eventual silabă), cu efect neplăcut, inestetic, opusă aliterației (R): „Ton thé t’ a-t-il ôtè ta toux?” ( → L., § 1246) În limba română se poate cita următoarea tautofonie silabică din teatrul lui Alecsandri: „Zorilă [ ]: Prințesă, Răsăritul e raiul pământesc [...] Primește a fi regină acelui dulce plai, Ca să privească lumea-n mirare rai în rai. Papură (lui Tândală): Rarerarerai? Parcă aud broaștele, Tândală.” Exemplul de mai sus e tolerabil, totuși, fiindcă are nuanță de umor și nu-i chiar excesiv. Cităm însă, următorul exemplu de t. ridiculă: „Landrule, landrule, lipăe livada limba lanțetele landoul legerul lengeriei lavanda lăcustei litera liliacului lagunele lămpilor.” (V. Gheorghiu)
9. [DETS] TAUTO- „la fel, identic”. ◊ gr. tauto „același” > fr. tauto-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. tauto-. □ ~cron (v. -cron), adj., 1. Care se produce la intervale identice de timp. 2. Care este situat la intervale egale de timp; ~fonie (v. -fonie1), s. f., repetiție supărătoare a acelorași sunete; ~gramă (v. -gramă), s. f., gen de poezie în care toate cuvintele încep cu aceeași literă; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei, formulată cu alte cuvinte. 2. Judecată în care subiectul și predicatul sînt exact aceeași noțiune. 3. Expresie care în cadrul unui sistem formal este adevărată în orice interpretare; ~mer (v. -mer), adj., (despre substanțe) care prezintă tautomerie; ~merie (v. -merie), s. f., caracteristică a unor substanțe organice izomere de a trece cu ușurință una în cealaltă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL