1. [DEX '09] TĂTUCUȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui tătucă. – Tătucă + suf. -uță.
2. [MDA2] tătucuță sm [At: CREANGĂ, P. 292 / V: (reg) cuțu sma, ~tăc~ sm / Pl: ~ți / E: tătucă + -uță] (Mol; hip) 1-2 Tată (1-2).
3. [DLRLC] TĂTUCUȚĂ s. m. Diminutiv al lui tătucă. Tătucuță, tată hăi! Cum de te-ai dus de la noi. Și nu te-ntorci înapoi. MARIAN, Î. 128. Ea le răspundea cu ciudă și în bătaie de joc: Da cum nu! că nu mi-oi feșteli eu mînuțele tătucuței și a mămucuței! CREANGĂ, P. 292.
4. [MDA2] tătăcuță2 sm vz tătucuță
5. [DOOM 3] tătucuță (pop.) s. m., g.-d. art. tătucuței/lui tătucuța, voc. tătucuță/tătucuțo
6. [DOOM 2] tătucuță (pop.) s. m., g.-d. art. tătucuței/lui tătucuța
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL