1. [DEX '09] ȚÂȚIȘOARĂ, țâțișoare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui țâță (1); țâțucă. – Țâță + suf. -ișoară.
2. [MDA2] țâțișoară sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 20r/14 / V: țiț~ / Pl: ~re / E: țâță + -ișoară] 1-6 (Șhp) Țâță (1-3) (mică) Si: sânuleț1, (reg) țâțică (1-6), țâțucă (1-6), țâțuță (1-6).
3. [MDA2] țițișoară sf vz țâțișoară
4. [CADE] ȚÎȚIȘOARĂ (pl. -re) sf. dim. ȚÎȚĂ
5. [DLRLC] ȚÎȚIȘOARĂ, țîțișoare, s. f. Diminutiv al lui țîță. Cămeșă mîndră floare... Uscată la țîțișoare, Cu foc de la inimioară. ȘEZ. I 13. Zidul că mă strînge, Țîțișoara-mi curge, Copilașu-mi plînge! TEODORESCU, P. P. 466. Zidul se suia Și o cuprindea... Pîn’ la costișoare, Pîn’ la țîțișoare. ALECSANDRI, P. P. 190.
6. [DOOM 3] țâțișoară (pop.) s. f., g.-d. art. țâțișoarei; pl. țâțișoare
7. [DOOM 2] țâțișoară (pop.) s. f., g.-d. art. țâțișoarei; pl. țâțișoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL