1. [DEX '09] TĂTĂROAICĂ, tătăroaice, s. f. Femeie din neamul tătarilor (1); tătarcă (1), tătăriță. – Tătar + suf. -oaică.
2. [MDA2] tătăroaică sf [At: POLIZU / Pl: ~ice / E: tătar + -oaică] 1-2 Femeie care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau care este originară de acolo Si: tătarcă (1-2), (pop) tătăriță (1-2), (reg) tătăroaie (1-2).
3. [DLRLC] TĂTĂROAICĂ, tătăroaice, s. f. Femeie din neamul tătarilor; tătară, tatarcă. Într-o zi, ducîndu-se tătarii toți de-acasă, a rămas numai o tătăroaică bătrînă, însărcinată să gătească bucate pe cînd or veni ceilalți. ȘEZ. I 233.
4. [DOOM 3] tătăroaică s. f., g.-d. art. tătăroaicei; pl. tătăroaice
5. [DOOM 2] tătăroaică s. f., g.-d. art. tătăroaicei; pl. tătăroaice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL