1. [DEX '09] TĂTĂRIME s. f. Neamul tătarilor (1); mulțime de tătari. – Tătar + suf. -ime.
2. [MDA2] tătărime sf [At: N. COSTIN, L. 583 / V: (îvr) tărt~ / E: tătar + -ime] 1 (Înv) Mulțime de tătari (1). 2 Mulțime de tătari (4). 3 Totalitatea tătarilor (4). 4 Loc (regiune, cartier etc.) În care locuiesc tătari (2, 4).
3. [DLRLC] TĂTĂRIME s. f. Neamul tătăresc; mulțime de tătari. Iar tătărimea cuprinsă de două părți se măcina și se mistuia ca pleava. GANE, N. III 8. Tătărimea purcedea Și pe Gruie mi-l ducea. ALECSANDRI, P. P. 79.
4. [Șăineanu, ed. VI] tătărime f. neamul tătăresc.
5. [Scriban] tătăríme f. Totalitatea Tătarilor saŭ mulțime de Tătarĭ.
6. [MDA2] tărtărime sf vz tătărime
7. [DOOM 3] tătărime s. f., g.-d. art. tătărimii
8. [DOOM 2] tătărime s. f., g.-d. art. tătărimii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL