1. [DEX '09] TĂTĂRÎ, tătărăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa, a mustra; a blestema. – Din tătar.
2. [MDA2] tătăresc, ~ească a [At: URECHE, L. 91 / Pl: ~ești / E: tătăr + -esc] 1-4 Tătar (17-20). 5-6 (Înv; fig) Grozav (de rău).
3. [MDA2] tătărî vt [At: PĂSCULESCU, L. P. 158 / Pzi: ~răsc / E: tătar] (Reg) 1 A blestema. 2 A certa (1).
4. [DLRLC] TĂTĂRÎ, tătărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A certa, a mustra, a dojeni. Mă-sa... nu vrea Și să mînia, Tot o tătăra. PĂSCULESCU, L. P. 158.
5. [Scriban] tătărésc, -eáscă adj. De Tătar, al Tătarilor: limba tătărească. Meĭ tătăresc, V. meĭ. – În est -răsc, -rască. V. nagîț.
6. [DOOM 3] tătărî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tătărăsc, 3 sg. tătărăște, imperf. 1 tătăram; conj. prez. 1 sg. să tătărăsc, 3 să tătărască
7. [DOOM 2] tătărî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tătărăsc, imperf. 3 sg. tătăra; conj. prez. 3 să tătărască; ger. tătărând; part. tătărât
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL