1. [DEX '09] TĂTĂIȘĂ2, tătăișe, s. f. (Înv. și pop.) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. – Et. nec.
2. [DEX '09] TĂTĂIȘĂ1, tătăișe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). [Var.: tătăiș s. m.] – Et. nec.
3. [MDA2] tătăișă1 sf [At: CONV. LIT XXIII, 1056 / V: (reg) ~iaș, ~iș sm / Pl: ~șe, ~și / E: nct] (Reg) 1 (Bot) Margaretă (Chrysanthemum carinatum). 2 (Bot) Margaretă (Chrysanthemum leucanthemum). 3 (Bot) Margaretă (Chrysanthemum rotundifolium). 4 (Bot; lpl) Plituțe (Chrysanthemum cinerariaefolium). 5 (Bot; lpl) Tufanică (1) (Chrysanthemum indicum). 6 (Bot) Turtă (44) (Carlina acaulis). 7 (Bot) Punga-babei (Pulicaria dysenterica) 8 (Bot) Punga-babei (Inula dysenterica). 9 (Bot; lpl) Romaniță-nemirositoare (Matricaria inodora). 10 (Bot; lpl) Filimică (1) (Calendula officinalis). 11 (Bot; lpl) Surguci (Consolida ajacis). 12 (Bot; lpl) Ochiul-boului (Callistephus chinensis). 13 (Bot; îf tătăiș) larbă-roșie (Polygonum persicaria). 14 (Bot) Afin1 (Vaccinium myrtillus). 15 (Bot) Păpădie (Taraxacum officinale). 16 (Bot) Narcisă (Narcissus). 17 (Bot) Garoafa (1) (Dianthus caryophyllus). 18 (Bot; îc) ~-albă Mușcatul-dracului (Scabiosa columbaria). 19 (Bot; îae) Mușcatul-dracului (Scabiosa lucida). 20 (Bot; îc) ~ vânătă Albăstriță (Centaurea cyanus).
4. [MDA2] tătăișă2 sf [At: PRAV. LUCACI, 174 / V: (reg) ~iasă / Pl: ~șe / E: nct] 1 (Îvp) Cumnată (mai vârstnică). 2 (Reg) Mătușă. 3 (Pop) Lele.
5. [DEX '98] TĂTĂIȘĂ2 s. f. v. tătăiș.
6. [DEX '98] TĂTĂIȘĂ1, tătăișe, s. f. (Reg.) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. – Et. nec.
7. [DLRLC] TĂTĂIȘĂ, tătăișe, s. f. (Regional) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. Tătăișă Sînziană! Fă-ți o milă și-o pomană. MARIAN, S. 166. Tătăișă, draga mea... mîndră ca dumneata Nu-i nime cîtu-i lumea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 25.
8. [Șăineanu, ed. VI] tătăișă f. Tr. Bot. ceapa cioarei. [Tr. tătăișă, cumnată: plantă numită și punga babei].
9. [Scriban] tătăíșă f., pl. e (d. tată). Ban. Trans. Cumnată. Epitet uneĭ femeĭ, ca și soră. O plantă din familia compuselor cu florĭ auriĭ și care crește pin locurĭ umede, numită și punga babeĭ (pulicária [saŭ inula] dysentérica). – Pin Trans. = „turtă, turtea”, o plantă din aceĭașĭ familie (carlina acaulis); pin Bucov. = „mărgărită”.
10. [DEX '09] TĂTĂIȘ s. m. v. tătăișă.
11. [MDA2] tătăiaș sm vz tătăișă1
12. [MDA2] tătăiașă sf vz tătăișă2
13. [MDA2] tătăiș sm vz tătăișă1
14. [DEX '98] TĂTĂIȘ, tătăiși, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). [Var.: tătăișă s. f.] – Et. nec.
15. [DLRLC] TĂTĂIȘ s. n. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). Înaintau... deschizîndu-și drum pe sub tufe uriașe: vetrice, moțul-curcanului... tătăiș. GALAN, B. I 84.
16. [DOOM 3] !tătăișă (înv., pop.) s. f., art. tătăișa, g.-d. art. tătăișei; pl. tătăișe
17. [DOOM 2] !tătăișă1/tătăiș (plantă) (pop.) s. f. / s. m., art. tătăișa/tătăișul; pl. tătăișe/tătăiși
18. [DOOM 2] tătăișă2 (cumnată, lele) (înv., pop.) s. f., art. tătăișa, g.-d. art. tătăișei; pl. tătăișe
19. [DER] tătăișă (-e), s. f. – 1. Dădacă, numele dat de copii unei femei care îngrijește un copil. – 2. Titlu afectuos care se dă unei mătuși sau unei cumnate, mai ales în Trans. – 3. Plante (Pulicaria dysenterica, Carlina acaulis, Chrysanthemum leucanthemum). Creație expresivă, ca tată sau sp. tata (Tiktin). Der. directă de la tată (Pușcariu, Diminutiv, 126) nu este probabilă.
20. [DRAM 2021] tătăíșă¹, tătăișe, s.f. (reg., bot.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Pulicaria disenterica, Chrysanthemum cinerariae-folium): „O, struțuc de tătăiși, / Mântuitu-te-ai de griji” (Bârlea, 1924, I: 190). – Et. nec. (MDA).
21. [DRAM 2021] tătăíșă², tătăișe, s.f. (înv., pop.) Cumnată. (Trans.). – Et. nec. (DEX); creație expresivă (Tiktin, după DER).
22. [DRAM 2015] tătăișă, tătăișe, s.f. – (reg.; bot.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Pulicaria disenterica, Chrysanthemum cinerariae-folium): „O, struțuc de tătăiși, / Mântuitu-te-ai de griji” (Bârlea, 1924, I: 190). – Et. nec. (DEX, MDA).
23. [DRAM] tătăișă, -e, s.f. – (bot.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Pulicaria disenterica, Chrysanthemum cinerariae-folium): „O, struțuc de tătăiși, / Mântuitu-te-ai de griji” (Bârlea 1924 I: 190). – Et. nec. (MDA).
24. [DLRLV] TĂTĂlȘĂ s. f. (Ban.) Cumnată. Tatajshĕ. Uxor fratris. AC, 373. Teteishĕ. AC, 374. Etimologie necunoscută. Cf. t e t ă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL