1. [DEX '09] ȚÂȚACĂ, țâțace, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -acă.
2. [MDA2] țâțacă sf [At: (a. 1719) CAT. MAN. II, 89 / V: țiț~, țăț~, țaț~, țacă / Pl: ~ace / E: țață + -acă] 1-18 (Mol; șhp) Țață (1-9).
3. [DEX '09] ȚĂȚICĂ, țățici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -ică.
4. [MDA2] țacă2 sf vz țâțacă
5. [MDA2] țațacă sf vz țâțacă
6. [MDA2] țățacă sf vz țâțacă
7. [MDA2] țățică sf [At: CARAGIALE, O. VI, 19 / V: (art) țicul / Vc și: (fam; pan tăticule, mămicule) ~cule / Pl: ~ici / E: țață + -ică] (Reg) 1-12 (Șhp) Țață (1-6) (tânără) Si: leliță, (reg) țățucă (1-12). 13 Termen de dezmierdare cu care o soră se adresează fratelui ei, imitând felul în care acesta i se adresează în mod obișnuit.
8. [MDA2] țicul sa vz țățică
9. [MDA2] țițacă sf vz țâțacă
10. [CADE] ȚĂȚICĂ, Mold. ȚĂȚACĂ, ȚÎȚACĂ sf. dim. ȚAȚĂ: viu și eu după tine numai decît, numai să vorbesc cevașilea cu țățica (CAR.); hai că ne-așteaptă țîțecele (ALECS.).
11. [CADE] ❍ȚÎȚACĂ 👉 ȚĂȚICĂ.
12. [CADE] ❍ȚÎȚACĂ 👉 ȚĂȚICĂ.
13. [DEX '98] ȚĂȚICĂ, țățici, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -ică.
14. [DLRLC] ȚACĂ s. f. v. țîțacă.
15. [DLRLC] ȚĂȚICĂ s. f. Diminutiv al lui țață. Vin și eu după tine numaidecît, numai să vorbesc cevașilea cu țățica. CARAGIALE, O. I 57.
16. [DLRLC] ȚÎȚACĂ, țîțace, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui țață. Țîțaca noastră Leona avea nevoie să se mînie, să tune și să detune în fiecare zi. SADOVEANU, N. F. 6. Ascultă, Gulița nineacăi; hai, că ne-așteaptă țîțacele. ALECSANDRI, T. 408. – Variantă: țacă s. f.
17. [DOOM 3] țâțacă (reg.) s. f., g.-d. art. țâțacăi/țâțacei/țâțachii; pl. țâțace
18. [DOOM 2] țâțacă (reg.) s. f., g.-d. art. țâțacăi/țâțachii/țâțacei; pl. țâțace
19. [DOOM 3] țățică (reg.) s. f., g.-d. art. țățicăi/țățichii/țățicii; pl. țățici
20. [DOOM 2] țățică (reg.) s. f., g.-d. art. țățicăi/țățicii/țățichii; pl. țățici
21. [Argou] care-i maracu’? / taina? / țaca? expr. ce mai e nou?, care e cursul evenimentelor?
22. [DAR] țacă, țăci, s.f. (reg.) 1. scândurea de lovit mingea la un joc de copii; (art.) jocul de copii. 2. un fel de cioc de barză, făcut din scândurele și fixat pe fața flăcăului deghizat în brezaie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL