1. [DEX '09] ȚÂȘTI-BÂȘTI, țâști-bâști, s. m. și f. Om de statură mică, slab și care nu are astâmpăr. ♦ Om (tânăr) neînsemnat. – Formație onomatopeică de la țâști.
2. [DEX '98] ȚÂȘTI-BÂȘTI s. m. invar. (Fam.) Om de statură mică, slab și care nu are astâmpăr. ♦ Om (tânăr) neînsemnat. – Formație onomatopeică de la țâști.
3. [MDA2] țâști1 [At: ALECSANDRI, T. 413 / V: țâșt, țâst, țiști, țișt, țăști / Pl: (5-6) ~uri, (7-8) ~ / E: fo] 1 i (Adesea cu valoare predicativă; și repetat) Cuvânt care redă mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe care apare rapid, dintr-o dată de undeva Si: ciuști1 (1), huști1 (1), smâc; tâlvâc, tulai1, țâbâști, țâștoc1 (1), zbughi, zvâc. 2 i Cuvânt care redă zgomotul produs de o mișcare bruscă. 3 i (Imt) Dispari! 4 i (Îf țiști) Cuvânt care redă izbucnirea bruscă a unui lichid care țâșnește de undeva. 5 sn (Mun) Săritură vioaie Si: (reg) saitoc, țâștoc1 (2). 6 sn (Mun) Săritură peste un obstacol. 7 sm (Pop) Copil1 (1). 8 sm (Pop) Băiețandru. 9 smi (Fam; îc) ~-bâști Om mic de statură, slab și care nu are astâmpăr. 10-11 smi (Fam; îac) Om (tânăr) neînsemnat. 12 smi (Fam; îac) Om de nimic Si: lichea, secătură. 13 smi (Fam; îac) Om aiurit.
4. [DOOM 3] !țâști-bâști (fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui țâști-bâști; pl. țâști-bâști
5. [DOOM 2] *țâști-bâști s. m. și f., g.-d. lui țâști-bâști; pl. țâști-bâști
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL