1. [DEX '09] ȚÂȘNITURĂ, țâșnituri, s. f. Faptul de a țâșni; (concr.) ceea ce a țâșnit de undeva. – Țâșni + suf. -tură.
2. [MDA2] țâșnitură sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: țâșni + -itură] 1-8 Țâșnire (1-8). 9 (Ccr) Ceea ce a țâșnit de undeva. 10 (Reg) Locul unde iese la suprafața pământului un izvor Si: obârșie.
3. [DEX '98] ȚÂȘNITURĂ, țâșnituri, s. f. Faptul de a țâșni: (concr.) ceea ce a țâșnit de undeva. – Țâșni + suf. -tură.
4. [CADE] ȚÎȘNITURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a ț î ș n i; rezultatul acestei acțiuni: din țîșnitura ce făcu laptele din țîță... spun păgînii să se fi alcătuit pe cer calea laptelui (ISP.).
5. [DLRLC] ȚÎȘNITURĂ, țîșnituri, s. f. Faptul de a țîșni; ceea ce a țîșnit de undeva. Am zărit două țîșnituri de fum una după alta... Pe loc a tăcut mitraliera. MIRONESCU, S. A. 121.
6. [Scriban] țîșnitúră f., pl. ĭ. Felu de a țîșni: țîșnitura uneĭ sonde petrolifere.
7. [DOOM 3] țâșnitură s. f., g.-d. art. țâșniturii; pl. țâșnituri
8. [DOOM 2] țâșnitură s. f., g.-d. art. țâșniturii; pl. țâșnituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL