1. [DRAM 2021] țărúză, țăruze, (țeruză, țărujă), s.f. (reg.; înv.) 1. Condei (de piatră); plăibaz: „Numele meu cu țăruza, / Că-ngropată-s cu badea” (Bilțiu, 2006: 204). 2. Cărbune de scris pe tăbliță. 3. Creion. (Trans., Maram., Banat.). – Din magh. ceruza „creion” (MDA), lat. cerussa (MDA).
2. [DRAM 2015] țăruză, țăruze, (țeruză, țărujă), s.f. – (reg.; înv.) 1. Condei (de piatră); plăibaz (ALR, 1965: 915). 2. Cărbune de scris pe tăbliță (Țurcanu, 2008). 3. Creion (în Giulești, Vad, Săpânța, Sighet, Rona, Ieud, Dragomirești, dar și în satele rom. din dreapta Tisei): „Numele meu cu țăruza, / Că-ngropată-s cu badea” (Bilțiu, 2006: 204). (Trans., Maram. și Banat.). – Din magh. ceruza „creion” (Țurcanu, 2008: 92; MDA), lat. cerussa (MDA).
3. [DRAM] țăruză, -e, (țeruză, țărujă), s.f. – Condei (de piatră); plăibaz (ALR 1965: 915). Cărbune de scris pe tăbliță (Țurcanu 2008). Cu sensul de „creion” atestat în Giulești, Vad, Săpânța, Sighet, Rona, Ieud, Dragomirești (ALR 1973: 691), dar și în satele rom. din dreapta Tisei (DRT). Termen atestat în Trans., Maram. și Banat. – Din magh. ceruza „creion” (Țurcanu 2008: 92).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL