1. [DEX '09] TARTORIȚĂ, tartorițe, s. f. Drăcoaică, diavoliță; fig. femeie rea, afurisită. – Tartor + suf. -iță.
2. [MDA2] tartoriță sf [At: JIPESCU, O. 56 / Pl: ~țe / E: tartor + -iță] 1 Drăcoaică (1). 2 (Pfm; fig) Femeie rea, afurisită. 3 (Mun) Țigancă bătrână, mai mare peste țigăncile dintr-un sălaș.
3. [DLRLC] TARTORIȚĂ, tartorițe, s. f. (Rar, de obicei determinînd un nume) Drăcoaică, diavoliță; fig. femeie rea, afurisită. Cum văzură mărul, cîte trele tartorițele de zeițe se repeziră la el. ISPIRESCU, U. 6.
4. [Șăineanu, ed. VI] tartoriță f. 1. drăcoaică: câte trele tartorițele de zeițe ISP.; 2. fam. femeie rea.
5. [Scriban] tártoriță f., pl. e (d. tartor). Vest. Drăcoaĭcă. Fig. Femeĭe rea.
6. [DOOM 3] tartoriță s. f., g.-d. art. tartoriței; pl. tartorițe
7. [DOOM 2] tartoriță s. f., g.-d. art. tartoriței; pl. tartorițe
8. [Argou] tartoriță, tartorițe s. f. femeie rea / afurisită
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL