1. [DEX '09] TĂRTĂNEȚ, -EAȚĂ, tărtăneți, -e, adj. (Pop.; despre trup) Scurt și îndesat, gros; (despre cap) rotund. – Et. nec.
2. [MDA2] tărtăneț, ~eață a [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / Pl: ~i, ~e / E: ns cf tărtan2] (Îrg) 1 (D. corp) Scund și gros. 2 (D. cap) Rotund.
3. [DEX '98] TĂRTĂNEȚ, -EAȚĂ, tărtăneți, -e, adj. (Despre trup) Scurt și îndesat, gros; (despre cap) rotund. – Et. nec.
4. [DLRLC] TĂRTĂNEȚ, -EAȚĂ, tărtăneți, -e, adj. (Despre trup) Scurt și îndesat, gros; (despre cap) rotund. Acel cap tărtăneț închide în el un talent excepțional. DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ (Substantivat) Sultănica... nu era d-alea tărtănețele ce pune carnea pe coaste cu lopata. DELAVRANCEA, S. 23.
5. [Șăineanu, ed. VI] tărtăneț a. îndesat, scurt și gros. [Lit. rotund ca soiul de varză numit tărtan].
6. [Scriban] tărtănéț, -eáță adj., pl. f. ețe (reflex ca și gogoneț). Vest. Rar. Rătund, gogoneț: acel cap tărtăneț închide în el un talent excepțional (Delv.).
7. [DOOM 3] tărtăneț (pop.) adj. m., pl. tărtăneți; f. tărtăneață, pl. tărtănețe
8. [DOOM 2] tărtăneț (pop.) adj. m., pl. tărtăneți; f. tărtăneață, pl. tărtănețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL