1. [DEX '09] TÂRȘIIT s. n. v. târșâit1.
2. [MDA2] târșiit sn vz târșâit1
3. [DEX '09] TÂRȘĂIT, -Ă adj. v. târșâit2.
4. [DEX '09] TÂRȘÂI, târșâi, vb. IV. Tranz. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. ◊ Refl. A se târî (2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [Var.: (reg.) târși, târșii vb. IV] – Cf. târî.
5. [DEX '09] TÂRȘÂIT2, -Ă, târșâiți, -te, adj. (Despre picioare sau încălțăminte) Care se târșâie, care se freacă de pământ în mers, producând un zgomot specific; (despre mers) care produce un zgomot specific prin frecarea de pământ a tălpii. [Var.: (reg.) târșăit, -ă, târșit, -ă adj.] – V. târșâi.
6. [DEX '09] TÂRȘÂIT1 s. n. Faptul de a (se) târșâi; zgomot produs de ceva care se târșâie sau este târșâit; târșâială, târșâitură. [Var.: (reg.) târșiit s. n.] – V. târșâi.
7. [DEX '09] TÂRȘI vb. IV v. târșâi.
8. [DEX '09] TÂRȘII vb. IV v. târșâi.
9. [DEX '09] TÂRȘIT, -Ă adj. v. târșâit2.
10. [MDA2] tărșâit sn vz târșâit1
11. [MDA2] târsăi v vz târșâi
12. [MDA2] târsit, ~ă a vz târșit3
13. [MDA2] târșăi v vz târșâi
14. [MDA2] târșăit2, ~ă a vz târșăit2
15. [MDA2] târșăit1 sn vz târșâit1
16. [MDA2] târșâi [At: MUMULEANU, C. 134/8 / V: (reg) ~rsăi, ~șăi, ~și, ~șii / Pzi: târșâi, ~esc / E: târș1 + -âi] 1 vt (Pop) A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. 2 vr (Reg) A se târî (14). 3 vt (Reg) A trage (după sine), frecând de pământ, târând. 4 vt (Reg) A roade prin frecare Si: a toci3 (6).
17. [MDA2] târșâit2, ~ă a [At: TEODOREANU, M. U. 390 / V: (reg) ~șăit, ~șit / Pl: ~iți, ~e / E: târșâi] (Pop) 1 (D. picioare, încălțăminte) Care se freacă de pământ în mers, producând un zgomot specific. 2 (D. mers, pași) Care produce un zgomot specific prin frecarea tălpii de pământ.
18. [MDA2] târșâit1 sn [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: (reg) tăr~, ~șăit, ~șiit, ~șit / Pl: (rar) ~uri / E: târșâi] (Pop) 1 Târâre a picioarelor sau a încălțămintei în mers, frecându-le de pământ Si: (pop) târșâială (12), (îvp) târșâire, târșâitură (1). 2 Zgomot produs de picioarele sau de obiectele care se târșâie (1, 3) Si: (reg) târât1 (5), (pop) târșâială (2), (îvp) târșâitură (2), (îvr) tăr șet1. 3 (îlav) Pe ~e sau de-a ~tele Astfel încât să se frece de ceva.
19. [MDA2] târși3 v vz târșâi
20. [MDA2] târșii v vz târșâi
21. [MDA2] târșit4, ~ă a vz târșâit2
22. [MDA2] târșit3, ~ă a [At: GRAIUL, I, 323 / V: (reg) ~rsit / Pl: ~iți, ~e / E: târși1] 1 (Ban; Trs; d. terenuri) De pe care s-au tăiat copacii etc. (pentru a-l transforma în teren arabil) Si: defrișat. 2 (Reg) Turtit (1). 3 (Reg; fig; d. oameni) Aiurit2 (2). 4 (Trs; Mol; d. persoane) Dezbrăcat2 (2). 5 (Reg) Care stă în poziție necuviincioasă Si: crăcănat. 6 (Pfm) Care are o bogată experiență de viață.
23. [MDA2] târșit2 sn vz târșâit1
24. [DEX '98] TÂRȘÂI, târșâi, vb. IV. Tranz. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. ♦ Refl. A se târî (2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [Var.: (reg.) târși, târșii vb. IV] – Cf. târî.
25. [DEX '98] TÂRȘII, vb. IV v. târșâi.
26. [DLRLC] TÎRȘĂIT, -Ă adj. v. tîrșîit2.
27. [DLRLC] TÎRȘII vb. IV v. tîrșîi.
28. [DLRLC] TÎRȘIIT s. n. v. tîrșîit1.
29. [DLRLC] TÎRȘIT1, -Ă adj. v. tîrșîit2.
30. [DLRLC] TÎRȘÎI, tîrșîi, vb. IV. Tranz. (Și în forma tîrșii) A tîrî picioarele sau încălțămintea în mers, frecîndu-le de pămînt. Se ducea și se înapoia după-amiază, tîrșîind greu picioarele. PAS, Z. I 198. Otilia merse apoi tîrșiindu-și șoșonii prin nămeți. CĂLINESCU, E. O. II 274. Ofițerul să îndreaptă spre masa cocoanelor tîrșiind picioarele. DELAVRANCEA, S. 128. ◊ Intranz. Mă duc... C-un condur și c-un papuc; Cu papucul tîrșiind, Cu condurul tropăind. ALECSANDRI, P.P. 351. (Complementul instrumental devine subiect) Papucii cari tîrșiiau prin casa lipită cu pămînt galben, ca și cuvintele omenești, mi-erau deopotrivă. DELAVRANCEA, T. 17. ♦ Refl. A se tîrî. Îi plăcea să-i pună în genunchi... silindu-i să meargă așa, tîrșiindu-se, pînă la catedră. PAS, Z. I 111. ♦ A trage după sine, frecînd de pămînt, tîrînd. Trecea leneș, zvîrlindu-și privirile peste garduri, tîrșiind printre pietrele caldarîmului... un baston noduros. PAS, Z. I 59. – Variantă: tîrșii vb. IV.
31. [DLRLC] TÎRȘÎIT2, -Ă, tîrșîiți, -te, adj. (Despre picioare sau despre încălțăminte) Care (se) tîrșîie, frecîndu-se de pămînt în mers. (Atestat în forma tîrșit) Se întoarse către ceilalți, cu pași tîrșiți. MIHALE, O. 369. ◊ (Adverbial, atestat în forma tîrșăit) Apăru din colțul colinei, mergînd tîrșăit și cocoșat, un moșneag gros. PREDA, Î. 36. – Variante: tîrșăit, -ă, tîrșit, -ă adj.
32. [DLRLC] TÎRȘÎIT1 s. n. (Și în forma tîrșiit) Faptul de a (se) tîrșîi; zgomot produs de ceva care se tîrșîie. Tîrșîitul pașilor cunoscuți nu se mai auzi în pridvor. ANGHEL-IOSIF, C. L. 76. E liniște. Nu s-aude decît tîrșîitul măturii și foșnetul uscat al frunzelor. VLAHUȚĂ, O. A. 341. ◊ Expr. Pe tîrșîite sau de-a tîrșîitele = astfel încît să se frece în mers de pămînt. Copilul... dă de-a tîrșiitele, ca să lovească puiul. ISPIRESCU, la TDRG. – Forme gramaticale: (în expr.) tîrșîite, tîrșîitele. – Variantă: tîrșiit s. n.
33. [DLRM] TÎRȘIT2, -Ă adj. v. tîrșîit2.
34. [Șăineanu, ed. VI] târșăì v. a târî încet: cu papucul târșăind PANN. [Onomatopee].
35. [Scriban] tîrșîĭ, a -í v. tr. (d. tîrș, interj. Rudă cu ung. törzsölni, a freca). Se zice despre zgomotu pe care-l fac încălțămintele tîrlite: o babă venea tîrșîindu-șĭ papuciĭ. V. intr.: venea tîrșîind din papucĭ, cu papuciĭ.
36. [DOOM 3] !târșâi (a ~)/târși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. târșâi/târșesc, 3 sg. târșâie/târșește, imperf. 1 târșâiam/târșeam; conj. prez. 1 sg. să târșâi/să târșesc, 3 să târșâie/să târșească
37. [DOOM 3] !târșâit/târșit s. n.
38. [DOOM 3] târși v. târșâi
39. [DOOM 3] târșit v. târșâit
40. [DOOM 2] târșâi (a ~) vb., ind. prez. 3 târșâie, imperf. 3 sg. târșâia; conj. prez. 3 să târșâie; ger. târșâind
41. [DOOM 2] târșâit s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL