1. [DEX '09] TÂRNUIRE, târnuiri, s. f. Acțiunea de a târnui și rezultatul ei; târnuială, târnuit. – V. târnui.
2. [MDA2] târnuire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: târnui] 1 (Pop) Măturare cu târnul1 (3) Si: (pop) târnuială (1), târnuit1 (1). 2 (Pfm; fig) Târâre a cuiva, trăgându-l de păr Si: păruială, (pfm) târnuială (2), târnuit1 (2), (îvr) târnuitură (1). 3 (Pfm; pex; fig) Bătaie zdravănă Si: (pfm) târnuială (3), târnuit1 (3), (îvr) târnuitură (2).
3. [DEX '09] TÂRNUI, târnuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu târnul1. 2. Fig. A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). [Prez. ind. și: târnui] – Târn1 + suf. -ui.
4. [MDA2] târnui [At: LB / V: (reg) ~năi / Pzi: ~esc, (reg) târnui / E: târn1 + -ui] 1 vt (Pop) A mătura cu târnul1 (3) Si: (reg) a târșui. 2 vt (Reg) A îndepărta paiele mici din grâu. 3 vt (Pfm; fig) A târî pe cineva, trăgându-l de păr Si: a părui. 4 vt (Pfm; pex; fig) A bate zdravăn. 5 vt (Reg) A-și smulge părul de supărare, de necaz etc.
5. [DEX '98] TÂRNUI, târnuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu târnul1. 2. Fig. (Fam.) A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). [Prez. ind. și: târnui] – Târn1 + suf. -ui.
6. [DLRLC] TÎRNÎI vb. IV v. tîrnui.
7. [DLRLC] TÎRNUI, tîrnuiesc și tîrnui, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu tîrnul. (Refl. pas.) Aceste paie se tîrnuiesc în urmă și se duc cu grebla la marginea ariei. PAMFILE, A. R. 211. 2. Fig. A tîrî pe jos, trăgînd de păr; a părui, a bate zdravăn. Iar o tîrnuiește mama diseară și o cîrpește tat’su. PAS, Z. I 122. Și hoațele... o scuipă și o tîrnuie. ARGHEZI, V. 164. Mîna-n chică-i înfigea Și de păr îl tîrnuia. TEODORESCU, P. P. 597. ◊ Refl. reciproc. Școlarii se tîrnuiau între dînșii. DELAVRANCEA, H. TUD. 39. – Variantă: tîrnîi (CREANGĂ, P. 252) vb. IV.
8. [DLRLC] TÎRNUIRE, tîrnuiri, s. f. Acțiunea de a tîrnui.
9. [DLRM] TÎRNÎI vb. IV. v. tîrnui.
10. [Șăineanu, ed. VI] târnuì v. a târî de păr: acuș vă târnuesc prin casă CR. [V. târn).
11. [Scriban] tîrnîĭ (Mold.), dîrnîĭ (Munt. vest) și tîrnuĭ (Munt. est) saŭ -ĭésc, a -í v. tr. (sîrb. trijati, a freca, drijati, a grăpa, a zgîria hîrtia, rus. dérnutĭ, a zmulge. Rudă cu tîrlie, tîrliuș, dîrniuș). Fam. Trag în coace și’n colo, maĭ ales de păr: Isaiĭa dănțuĭește, ĭa-l de păr și-l tîrnîĭește (o parafrază glumeață a celor ce se cîntă în biserică la cununie).
12. [DOOM 3] târnui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnuiesc, 3 sg. târnuiește, imperf. 1 târnuiam; conj. prez. 1 sg. să târnuiesc, 3 să târnuiască
13. [DOOM 2] târnui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnuiesc, imperf. 3 sg. târnuia; conj. prez. 3 să târnuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL