1. [DEX '09] TÂRNOSEALĂ, târnoseli, s. f. 1. Târnosire. 2. Tămâie sau altă substanță aromată folosită în ritualul bisericesc. – Târnosi + suf. -eală.
2. [MDA2] târnoseală1 [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~eli / E: târnosi1 + -eală] 1 (Înv) Târnosire (1). 2 Tămâie sau altă substanță aromată folosită în ritualul bisericesc. 3 (Olt) Ceară luată de la târnosirea (1) bisericii. 4 (Olt; în practicile mistico-religioase) Amestec de ceară, tămâie etc. de la sfințirea unei biserici, cu care se afumă bolnavii (mai ales cei epileptici).
3. [MDA2] târnoseală2 sf [At: LEXIC REG. 62, 115 / V: (reg) ~oje~ / E: târnosi2 + -eală] (Mol) Tăvălire (2).
4. [MDA2] târnojeală sf vz târnoseală2
5. [DLRLC] TÎRNOSEALĂ, tîrnoseli, s. f. 1. Tîrnosire. 2. Tămîie sau altă substanță aromată, întrebuințată în ritualul bisericesc. Se mai fac... hapuri cu lucruri zise «sfinte», adică cu tămîie, smirnă... tîrnoseală, praf de foi sfințite. MARIAN, NA. 25.
6. [Scriban] tîrnoseálă f., pl. elĭ. Tîrnosire.
7. [DOOM 3] târnoseală s. f., g.-d. art. târnoselii; pl. târnoseli
8. [DOOM 2] târnoseală s. f., g.-d. art. târnoselii; pl. târnoseli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL