1. [MDA2] târnoață sf [At: PAMFILE, J. II, 169 / Pl: ~țe / E: ns cf târnui] 1 (Reg) Iapă bătrână. 2 (Mun; Mol; dep) Târfă1 (2). 3 (Mol; Mun) Amant (1). 4 (Mun; Mol) Neplăcere.
2. [Scriban] tîrnoáță (oa dift.) f., pl. e (cp. cu tîrnîĭ, atîrn). Munt. Mold. Nagodă, legătură familiară, belea, sarcină: n’are nicĭ o tîrnoață. Iron. Amant: venise cu tîrnoața după ĭa. – În Munt. est și tîrcoață.
3. [DAR] târnoață, târnoațe, s.f. (reg.) 1. belea, sarcină, neajuns. 2. târfă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL