1. [MDA2] țărmurire sf [At: DDRF / S și: țer~ / Pl: ~ri / E: țărmuri] 1 (Înv) Consolidare a țărmului unei ape. 2 Trasare a limitelor unui lucru, ale unei suprafețe. 3 (Pex) Îngrădire. 4 (Fig) Reducere. 5 (Înv) Învecinare. 6 (Înv) Acostare (1).
2. [DEX '09] ȚĂRMURI, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țâri, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur).
3. [MDA2] țărmura v vz țărmuri
4. [MDA2] țărmuri [At: BĂLCESCU, M. V. 492 / V: (înv) ~ra (S și: țermura / Pzi: ~rez) / S și: țermuri / Pzi: ~resc / E: țărmur(e)] 1 vt (Înv) A consolida țărmul unei ape. 2 vt (C. i. un lucru, o suprafață etc.) A pune hotar Si: a delimita (1), a limita, a mărgini, (rar) a țărmui (2). 3 vt (Pex) A îngrădi. 4 vt (Fig) A reduce. 5 vr (Fig) A se limita la... 6 vr (Înv; d. țări, regiuni) A se învecina. 7 vr (Înv) A trage la țărm Si: a acosta (1), (asr) a țărmui (1).
5. [CADE] ȚĂRMURI (-uresc) vb. tr. A mărgini, a limita, a pune un hotar: a înțeles... că cineva vrea să-i țărmurească libertatea (GRL.).
6. [DEX '98] ȚĂRMURI, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Înv.; despre țări, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur).
7. [DLRLC] ȚĂRMURI, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar. Îndată și-ncepu a vorbi, în cercul de lumină țărmurit de zidul negru al nucilor. SADOVEANU, O. VIII 26. Trăsura mea... se află dodată dinaintea unei mari întinderi de apă, țărmurită în depărtare, jur împrejur, de păduri dese. ODOBESCU, S. I 386. ◊ Fig. A înțeles că ceva îl amenință, că cineva vrea să-i țărmurească libertatea. GÎRLEANU, L. 32. 2. Refl. (Învechit) A trage la țărm, a aborda, a țărmui. Ajunserăm la un ostrov și ne țărmurirăm, ca să ne mai odihnim. GORJAN, H. II 57.
8. [Șăineanu, ed. VI] țărmurì v. a mărgini, a limita: aripa țărmurită de munte BALC.
9. [Scriban] țărmurésc v. tr. (d. țărmurĭ). Rar. Mărginesc, limitez.
10. [DOOM 3] țărmuri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmuresc, 3 sg. țărmurește, imperf. 1 țărmuream; conj. prez. 1 sg. să țărmuresc, 3 să țărmurească
11. [DOOM 2] țărmuri (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmuresc, imperf. 3 sg. țărmurea; conj. prez. 3 să țărmurească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL