1. [DEX '09] ȚĂRMUITOR, -OARE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește ceva; înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Țărmui + suf. -tor.
2. [MDA2] țărmuitor, ~oare a [At: EMINESCU, O. I, 144 / P: ~mu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: țărmui + -itor] (Rar) 1 Care mărginește. 2 Înconjurător.
3. [DLRLC] ȚĂRMUITOR, -OARE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește, țărmurește (ceva); înconjurător. Mările țărmuitoare și cetăți lîngă limanuri, Toate se întind nainte-i. EMINESCU, O. I 144.
4. [Șăineanu, ed. VI] țărmuitor a. mărginaș: mările țărmuitoare și cetăți lângă limanuri EM.
5. [DOOM 3] țărmuitor (rar) (desp. -mu-i-) adj. m., pl. țărmuitori; f. sg. și pl. țărmuitoare
6. [DOOM 2] țărmuitor (rar) (-mu-i-) adj. m., pl. țărmuitori; f. sg. și pl. țărmuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL