1. [MDA2] țărmuire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: țărmui] (Rar) 1 Acostare (1). 2 Mărginire.
2. [DEX '09] ȚĂRMUI, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui.
3. [MDA2] țărmui [At: BARONZI, L. 98 / S și: țer~ / Pzi: ~esc / E: țărm + -ui] 1 vi (Asr) A trage la țărm Si: a aborda (1), a acosta (1), (înv) a țărmuri (7). 2 vt (Rar) A mărgini.
4. [DEX '98] ȚĂRMUI, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui.
5. [DLRLC] ȚĂRMUI, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage la țărm, a se opri la țărm. Acolo [pe marginile mării] țărmuirăm noi. MURNU, O. 145.
6. [DOOM 3] țărmui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. țărmuiesc, 3 sg. țărmuiește, imperf. 1 țărmuiam; conj. prez. 1 sg. să țărmuiesc, 3 să țărmuiască
7. [DOOM 2] țărmui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiește, imperf. 3 sg. țărmuia; conj. prez. 3 să țărmuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL