1. [MDA2] târlit, ~ă a [At: BUL. FIL. III, 187 / Pl: ~iți, ~e / E: târli] (Reg; d. pământ) îngrășat prin așezarea unei târle1 (1) care se mută din loc în loc Si: gunoit2.
2. [DEX '09] TÂRLI, târlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrășa pământul prin așezarea târlei (2) pe o porțiune de teren. – Din târlă.
3. [MDA2] târli [At: GRAIUL, I, 121 / Pzi: ~lesc / E: târlă1] (Reg) 1 vi A-și așeza târla1 (1) într-un anumit loc. 2 vi A da vitele în târlă1 (1). 3 vr (D. vite) A se odihni la amiază. 4 vt A îngrășa pământul prin așezarea târlei1 (1) pe o anumită porțiune de teren Si: (reg) a târlui1. 5 vt (C. i. fân) A întinde pe jos. 6 vi A ține casă, gospodărie cu cineva.
4. [DEX '98] TÂRLI, târlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrașa pământul prin așezarea târlei (2) pe o porțiune de teren. – Din târlă.
5. [DAR] târli, târlesc, vb. IV (reg.) 1. a așeza târla. 2. a gunoi, a întinde pe jos. 3. a ține casă cu cineva.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL