1. [DEX '09] TÂRGOVEȚIME s. f. (Rar) Mulțime de târgoveți; totalitatea târgoveților; orășenime. – Târgoveț + suf. -ime.
2. [MDA2] târgovețime sf [At: PAS, L. I, 57 / E: târgoveț + -ime] (Csc; rar) 1 Locuitori ai unui târg (18) Si: orășenime. 2-3 Mulțime de târgoveți (1-2). 4-5 Totalitatea târgoveților (1-2).
3. [DLRLC] TÎRGOVEȚIME s. f. (Cu sens colectiv; astăzi rar) Locuitorii de la oraș; orășenii; orășenime. Era lume după lume în tîrgul Moșilor. Țărănime de departe, de la Dunăre... tîrgovețime de pe margini, cu nădragi largi. PAS, L. I 57. Bucureștii la anul 1848 era orașul tuturor paradoxelor și tîrgovețimea nu se mai mira de excentricitățile boierilor, socotindu-i din capul locului ca în afara oricărui canon. CĂLINESCU, N. 23.
4. [DOOM 3] târgovețime (rar) s. f., g.-d. art. târgovețimii
5. [DOOM 2] târgovețime (rar) s. f., g.-d. art. târgovețimii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL