1. [DEX '09] ȚÂRCOVNIC, țârcovnici, s. m. (Pop.) Persoană care are în grijă curățenia și buna rânduială a unei biserici; p. ext. cântăreț, dascăl de biserică. – Din sl. țŭrkovĭnikŭ.
2. [MDA2] țârcovnic sm [At: EUSTRATIE, PRAV. 41/14 / V: (înv) țăr~, țer~, țir~, (reg) ~omn~, ~obn~, țâcornic, țicornic / Pl: ~ici / E: slv цръковникъ] (Pop) 1 Paracliser. 2 (Pex) Dascăl de biserică.
3. [DEX '98] ȚÂRCOVNIC, țârcovnici, s. m. Persoană care are în grijă curățenia și buna rânduială a unei biserici; p. ext. cântăreț, dascăl de biserică. – Din sl. crŭkovřnikŭ.
4. [Șăineanu, ed. VI] țârcovnic m. paraclisier. [Slav. ȚRŬKŬVĬNĬKŬ (din ȚRŬKY, biserică)].
5. [MDA2] cercovnic[1] sm vz țârcovnic
6. [MDA2] țăcornic[1] sm vz țârcovnic
7. [MDA2] țărcovnic sm vz țârcovnic
8. [MDA2] țâcornic sm vz țârcovnic
9. [MDA2] țârcobnic sm vz țârcovnic
10. [MDA2] țârcomnic sm vz țârcovnic
11. [MDA2] țercovnic sm vz țârcovnic
12. [MDA2] țicornic sm vz țârcovnic
13. [MDA2] țircovnic sm vz țârcovnic
14. [CADE] ❍ȚÎRCOMNIC = ȚÎRCOVNIC.
15. [CADE] ȚÎRCOVNIC sm. ⛪ Persoană însărcinată cu îngrijirea curățeniei și a bunei rîndueli în biserică: el este ~ la biserică și mai face și pe negustorul (ISP.); trecătorul era fiorosul Tunsu, fost paracliser, ~ și candidat de diacon (I.-GH.); era un fel de cliric, nici preot, nici călugăr, dar îmbrăcat în port de ~ (GRIG.) [vsl. crŭkovĭnikŭ].
16. [DLRLC] ȚÎRCOVNIC, țîrcovnici, s. m. Persoană care are în grijă curățenia și buna rînduială a unei biserici (v. paracliser, pălămar); p. ext. cîntăreț, dascăl de biserică, psalt. În căldărușa țîrcovnicului se află apă sfințită. STANCU, D. 32. Bătrînul a rămas în odaia țîrcovnicului, la un foc bun de paie. CAMIL PETRESCU, O. I 40. Copiii se ghemuiau în odaia țîrcovnicului, jos, pe cărămizi. GHICA, S. 55.
17. [Scriban] țîrcóvnic m. (vsl. crŭkŭvĭnikŭ, d. crŭky, gen. crŭkŭve, biserică, care vine d. vgerm. khiricâ, ngerm. kirche, biserică, d. vgr. kyriaké, Duminica; bg. cŭrkovnik și čerkovnik, rus. cerkóvnik. V. țîrcov, circovĭ. Cp. cu ceasornic, duhovnic). Iron. Servitor de biserică (clisiarh, paraclisier). – Și -ómnic (Ĭov. 35).
18. [DOOM 3] țârcovnic (pop.) s. m., pl. țârcovnici
19. [DOOM 2] țârcovnic (pop.) s. m., pl. țârcovnici
20. [IVO-III] țârcovnic.
21. [DER] țîrcovnic (-ci), s. m. – Dascăl. – Var. țercovnic, țîrcomnic. Sl. crŭkovĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 435; Conev 108), cf. bg. crăkovnik, slov., rus. cerkovnik.
22. [DTM] țârcovnic v. cântăreț (1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL