1. [DEX '09] ȚÂRCÂITURĂ s. f. v. țârâitură.
2. [MDA2] țârcâitură sf [At: LEXIC REG. II, 55 / V: ~căi~ / Pl: ~ri / E: țârcâi + -itură] (Reg) 1-7 Țârcâială (1-7).
3. [DEX '09] ȚÂRÂITURĂ, țârâituri, s. f. Țârâit2. [Pr.: -râ-i-. – Var.: țârcâitură s. f.] – Țârâi2 + suf. -tură.
4. [MDA2] țârâitură sf [At: LUNGIANU, CL. 133 / V: (reg) ~rii~ / Pl: ~ri / E: țârâi1 + -itură] 1 Zgomot caracteristic produs de picurii de ploaie care cad în continuu Si: țârâială (10). 2 Sunet specific scos de unele insecte Si: sfârâitură, țâțâitură (1). 3 Sunet emis de un instrument muzical cu coarde Si: țârâială (9), țârâire (9), țârâit1 (9). 4 Numele unui dans popular.
5. [MDA2] țârcăitură sf vz țârcâitură
6. [MDA2] țâriitură sf vz țârâitură
7. [CADE] ȚÎRÎITURĂ2, ȚÎRIITURĂ (pl. -turi) sf. Cîntatul greierilor și altor insecte: văzduhul era plin de țîriituri de lăcuste (S.-ALD.); pr. ext. despre sunetul ascuțit al instrumentelor cu coarde: roatele sburau în țîrîiturile scripcilor (SAD.) [țîrîi2].
8. [CADE] ȚÎRÎITURĂ1 (pl. -turi) sf. Curgere picătură cu picătură, ca ploaia cînd țîrîe: noapte de vară, întunecoasă, cu țîrîituri de ploaie (LUNG.).
9. [DLRLC] ȚÎRÎITURĂ, țîrîituri, s. f. Faptul de a țîrîi1; zgomotul produs de unele insecte, de unele instrumente cu coarde etc. La hanuri, în marginea satelor, erau înjghebate hori și roatele zburau în țîrîiturile scripcelor. SADOVEANU, O. VII 327. Țîrîitura înceată a greierilor poate să se audă numai cînd omul e singur. GHEREA, ST. CR. I 138.
10. [DOOM 3] țârâitură (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. țârâiturii; pl. țârâituri
11. [DOOM 2] țârâitură (-râ-i-) s. f., g.-d. art. țârâiturii; pl. țârâituri
12. [DAR] țârcâitură, țârcâituri, s.f. (reg.) 1. strop, picătură. 2. afacere mică neînsemnată.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL