1. [MDA2] țărcădău sn [At: STOIAN, PĂST. 49 / V: țer~, țâr~ (Pl: ~daie) / Pl: ~daie / E: țarc cf țărcălău2] (Reg) 1 Țarc (1) pentru înțărcat mieii. 2 Țarc (1) unde sunt închise oile sterpe. 3 Deschizătură prin care ies oile la muls. 4 (Îf țercădău) Colibă unde stau ciobanii. 5 (Pan) Cușcă (1). 6 (Îf țârcădău) Corlată care se pune deasupra loitrelor pentru căratul păioaselor Si: (reg) țărcălău (4).
2. [Scriban] țărcădăŭ n., pl. ăĭe (ung. Cp. cu țarc). Munt. est. Țarc de înțărcat mĭeiĭ (GrS. 6, 49 și 53).
3. [MDA2] țârcădău sn vz țărcădău
4. [MDA2] țercădău sn vz țărcădău
5. [DAR] țărcădău, țărcădaie, s.n. (reg.) 1. țarc pentru mieii de înțărcat. 2. colibă de ciobani. 3. cușcă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL