1. [MDA2] tărăraie sf [At: REV. CRIT. IV, 86 / Pl: ~răi / E: ns cf tărărăi] (Reg) 1-2 Tărășenie (1-2). 3 (Îe) A o ține ~ sau a ține ~ lungă A lungi fără rost (o discuție, o lucrare etc.). 4 Grup de persoane nedisciplinate.
2. [DAR] tărăraie, tărărăi, s.f. (reg.) 1. pălăvrăgeală, tărășenie. 2. ceată, grup nedisciplinat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL