1. [MDA2] taraploșniță sf [At: L. ROM. 1959, nr. 2, 55 / V: (reg) ~laș~ / Pl: ~țe / E: ns cf ploșniță] (Reg) 1 Lucru mare, urât, lipsit de gust. 2 (îf taraplașniță) Urmă mare lăsată în noroi.
2. [MDA2] taraplașniță sf vz taraploșniță
3. [DAR] taraploșniță s.f. (reg.) lucru urât, fără gust; urmă de noroi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL