1. [DEX '09] ȚĂRĂNOI, țărănoi, s. m. 1. (Fam.) Augmentativ al lui țăran. 2. (Peior.) Om bădăran, mitocan, mojic. – Țăran + suf. -oi.
2. [MDA2] țărănoi sm [At: NEGRUZZI, S. III, 21 / V: (rar) țer~ / E: țăran + -oi] 1-2 (Șdp) Țăran (7) (corpolent, solid). 3 (Dep) Persoană lipsită de educație, de maniere Si: mojic.
3. [DEX '98] ȚĂRĂNOI, țărănoi, s. m. 1. (Depr.) Augmentativ al lui țăran. 2. (Peior.) Om bădăran, mitocan, mojic. – Țăran + suf. -oi.
4. [DLRLC] ȚĂRĂNOI, țărănoi, s. m. 1. (Depreciativ, în vorbirea claselor exploatatoare) Țăran. De ani, nimeni din satul ista nu mi-a stat în față... Să mă las flecuit de-un țărănoi? CAMILAR, N. II 299. Avem moșii, și zapciii îi sfătuiesc pe oameni să le lase în paragină. Ne usucă punîndu-ne la biruri mai abitir decît pe țărănoi. PAS, L. I 108. 2. Bădăran, mitocan. Mări, ce tot mi se vîră în ochi țărănoiul ista! ALECSANDRI, la CADE. Bărbatu-tău îi un țărănoi. NEGRUZZI, S. III 21.
5. [Scriban] țărănóĭ m. Țăran antipatic. – Fem. -oaĭcă.
6. [MDA2] țerănoi sm vz țărănoi
7. [CADE] ȚĂRĂNOIU sm. Termen de ocară aplicat unui țăran sau unuia cu apucături de om de rînd, bădăran, mojic: mări, ce tot mi se vîră în ochi ~l ista (ALECS.); în coada trăsurii... sta un ~ încălțat cu ciubote (D.-ZAMF.); proastă glumă!... să sparii așa omul din somn, ~ mojic! (CAR.).
8. [Șăineanu, ed. VI] țărănoiu m. fam. mojic.
9. [DOOM 3] țărănoi (fam.) s. m., pl. țărănoi, art. țărănoii
10. [DOOM 2] țărănoi (fam.) s. m., pl. țărănoi, art. țărănoii
11. [Argou] țărănoi s. m. invar. (augm.) om bădăran / mitocan / mojic
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL