1. [DEX '09] ȚĂRĂNIME s. f. Populația mediului sătesc ocupată nemijlocit cu cultivarea pământului și creșterea animalelor; totalitatea țăranilor, mulțime de țărani. – Țăran + suf. -ime.
2. [MDA2] țărănime sfst [At: M. COSTIN, O. 82 / E: țăran + -ime] 1 Totalitatea țăranilor (7) Si: (rar) opincărime, (înv) țărănie (1). 2 Mulțime de țărani Si: (rar) opincărime, (înv) țărănie (2).
3. [CADE] ȚĂRĂNIME sf. Clasa țăranilor, țăranii laolaltă: alergau Tătarii, lovind prin Țara-leșască ~a și le aduceau capetele (M.-COST.); noi ~a de la coarnele plugului avem să știm ce-i bine și ce-i rău? (CRG.).
4. [DLRLC] ȚĂRĂNIME s. f. Totalitatea țăranilor. Principalul aliat al proletariatului este țărănimea. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2766. ◊ Țărămime muncitoare v. muncitor. Țărănime mijlocașă v. mijlocaș.
5. [Șăineanu, ed. VI] țărănime f. cei dela țară, clasa țărănească: țărănimea e talpa țării.
6. [Scriban] țărăníme f. Clasa țăranilor: țărănimea românească e, în general, liniștită, harnică și războĭnică.
7. [DOOM 3] țărănime (țărani) s. f., g.-d. art. țărănimii
8. [DOOM 2] țărănime (țărani) s. f., g.-d. art. țărănimii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL