1. [DEX '09] ȚĂRĂNCUȚĂ, țărăncuțe, s. f. Diminutiv al lui țărancă; țărancă tânără, fată de țăran. – Țărancă + suf. -uță.
2. [MDA2] țărăncuță1 sf [At: I. VĂCĂRESCUL, G. 14/11 / V: (înv) țe~ / Pl: ~țe / E: țărancă1 + -uță] 1-2 (Șhp) Țărancă1 (1) (mică). 3 Fată de țăran (7). 4 Țărancă1 (1) tânără. 5 (Fam) Țărancă1 (3). 6 (Ent; pop) Specie de libelulă cu aripile albastre strălucitoare, care trăiește în apropierea apelor (Calopteryx virgo).
3. [MDA2] țărăncuță2 sf [At: ANTIPA, F. I. 181 / Pl: ~țe / E: țărancă2 + -uță] 1-2 (Șhp) Țărancă2 (mică).
4. [CADE] ȚĂRĂNCUȚĂ (pl. -țe) sf. dim. ȚĂRANCĂ1, 2.
5. [DEX '98] ȚĂRĂNCUȚĂ, țărăncuțe, s. f. Diminutiv al lui țărancă; tărancă tânără, fată de țăran. – Țărancă + suf. -uță.
6. [DLRLC] ȚĂRĂNCUȚĂ, țărăncuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui țărancă; fată de țăran, țărancă tînără. N-am făcut bine să las fetele mele din casă la astă petrecere, căci negreșit, cu toaletele lor... or să umileze ( = umilească) pe bietele țărăncuțe. NEGRUZZI, S. I 104. 2. Specie de libelulă cu aripile albastre strălucitoare care trăiește în apropierea apelor (Calopterix virgo).
7. [MDA2] țerăncuță sf vz țărăncuță1
8. [DOOM 3] țărăncuță s. f., g.-d. art. țărăncuței; pl. țărăncuțe
9. [DOOM 2] țărăncuță s. f., g.-d. art. țărăncuței; pl. țărăncuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL