1. [DEX '09] ȚÂRÂITA s. f. art. (în loc. adv.) Cu țârâita = puțin câte puțin. – Din țârâi2.
2. [DEX '98] ȚÂRÂITA s. f. art. (În loc. adv.) Cu țârâita = (puțin) câte puțin. – Din țârâi2.
3. [DEX '09] ȚÂRÂIT2, țârâituri, s. n. Faptul de a țârâi2; (concr.) sunetul, zgomotul produs astfel; țârâitură. – V. țârâi2.
4. [MDA2] țărăit sn vz țârâit
5. [MDA2] țârăit sn vz țârâit1
6. [MDA2] țârâit2, ~ă [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~iți, ~e / E: țârâi1] 1-2 a, av Cu întreruperi Si: discontinuu (1). 3 av (D. modul de a cânta la un instrument cu coarde) Din vârful arcușului, fără rezonanță. 4 a (Reg; d. mămăligă) Care se face lăsând să cadă câte puțină făină din mână în timp ce cu cealaltă mână se amestecă cu făcălețul.
7. [MDA2] țârâit1 sn [At: CONTEMP, V1 , 239 / V: ~ă sf, (reg) ~răit, țiriit, țărăit / Pl: -uri / E: țârâi1] 1-9 Țârâire (1-9). 10 (Îlav) Cu ~a Puțin câte puțin.
8. [MDA2] țârâită sf vz țârâit1
9. [MDA2] țiriit sn vz țârâit1
10. [CADE] ȚÎRÎIT, ȚIRIIT sbst. Faptul de a țîrîi2: țîrîitul lăcustelor îi sfredelea urechile (S.-ALD.); despre păsări: prin adierile lui moi de răcoare, tresărea din cînd în cînd țîrîitul unei paseri (SAD.); pr. ext.: țîriitul clopoțelului de la o bicicletă militară (IRG.); despre sunetele ascuțite ale vioarei: de sus... venea o larmă nedeslușită în care se deosebea un țîrîit de strune (SAD.).
11. [CADE] ȚÎRÎITĂ sf. Cu țîrîita loc. adv. Puțin cîte puțin, cîte puțin deodată, picătură cu picătură: simbria o scotea Duminecile cu țîrîita (RET.); de la o vreme, începu să răsufle cu greu și să mănînce cu țîrîita (SLV.); în sfera conștiinței lui nu poți introduce decît cu țîrîita o anumită provizie intelectuală (VLAH.); aduni cu țîrîita și împarți cu nemiluita (ZNN.) [țîrîi1].
12. [DLRLC] ȚÎRÎIT2 s. n. Faptul de a țîrîi1; sunetul, zgomotul produs prin această acțiune. 1. v. țîrîi (1). Ceilalți așteptau tăcuți, ascultînd țîrîitul lichidului în rezervor. MIHALE, O. 196. În liniștea pavilionului se auzea țîrîitul ploii pe acoperișul de tablă, un țîrîit monoton și obositor. SADOVEANU, O. VI 221. 2. v. țîrîi (2). În tăcerea ruinilor se auzea țîrîitul tremurător al greierilor. SADOVEANU, O. III 120. Un țîrîit necurmat de lăcuste suna-n auz. SANDU-ALDEA, U. P. 164. Cu ce farmec negrăit eram legănați de simfoniile tăcerii adînci, întrerupte în răstimpuri, de țîrîitul depărtat al greierilor de noapte. HOGAȘ, M. N. 109. 3. v. țîrîi (3). Apăsă cu arătătorul elastic pe butonul de lîngă ușă al unei sonerii... În depărtare, răspunse apăsării un lung țîrîit metalic. HOGAȘ, M. N. 25. 4. v. țîrîi (4). Țipetele femeilor speriate acoperind... țîrîitul înflorit al lăutarilor. REBREANU, R. I 125.
13. [DLRLC] ȚÎRÎITA s. f. art. (Numai în loc. adv.) Cu țîrîita = (puțin) cîte puțin, cu încetul. Salariul ni se dă ca vai de lume, cu țîrîita, dar brutarul nu ne dă pîinea pe datorie. PAS, Z. IV 152.
14. [Șăineanu, ed. VI] țărăit n. sbârnăitul greierilor.
15. [Șăineanu, ed. VI] țărăit adv. cu țărăita, puțin câte puțin: a plăti cu țărăita. [V. țărăì].
16. [Scriban] țîrîít n., pl. urĭ. Acțiunea de a țîrîi: țîrîitu greĭerilor.
17. [DOOM 3] țârâita (cu ~) loc. adv.
18. [DOOM 2] !țârâita (cu ~) loc. adv.
19. [DOOM 3] țârâit2 s. n., pl. țârâituri
20. [DOOM 2] țârâit2 s. n., pl. țârâituri
21. [DRAM 2021] țârâít, țârâituri, (țârăit), s.n. 1. Ploaie măruntă. 2. Zgomot strident. – Din țârâi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL