1. [DEX '09] TÂRÂIALĂ, târâieli, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) târî. – Târâi + suf. -eală.
2. [MDA2] târâială sf [At: TDRG / P: ~râ-ia~ / Pl: ~ieli / E: târâi1 + -eală] (Înv) 1-4 Târâre (1-4).
3. [DEX '98] TÂRÂIALĂ, târâieli, s. f. Faptul de a (se) târî. [Pr.: -râ-ia-] – Târâi + suf. -eală.
4. [DLRLC] TÎRÎIALĂ, tîrîieli, s. f. Acțiunea de a (se) tîrîi.
5. [DOOM 3] târâială (pop.) s. f., g.-d. art. târâielii; pl. târâieli
6. [DOOM 2] târâială (pop.) s. f., g.-d. art. târâielii; pl. târâieli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL