1. [DEX '09] TĂRÂCIOARĂ, tărâcioare, s. f. Diminutiv al lui tărâțe. – Tărâțe + suf. -ioare.
2. [MDA2] tărâcioară sf vz tărâcioară
3. [MDA2] tărâcioară sf [At: TEODORESCU, P. P. 688 / V: (reg) tărici~, târ~, târâici~ / Pl: ~re / E: tărâță + -ioară] (Reg) 1-2 (Șhp) Tărâță (1) (puțină). 3 Tărâțe (1) care rămân pe fundul putinei cu borș după înăcrirea acestuia Si: (reg) huște.
4. [MDA2] tăricioară sf vz tărâcioară
5. [MDA2] târâicioară sf vz tărâcioară
6. [DEX '98] TĂRÂCIOARE s. f. pl. Diminutiv al lui tărâțe. – Tărâțe + suf. -ioare.
7. [DLRLC] TĂRÎCIOARĂ, tărîcioare, s. f. (La sg. cu sens colectiv sau, mai ales, la pl.) Diminutiv al lui tărîță. Zama de tărîcioare de grîu. ȘEZ. III 13. Șapte care tot de sare și șapte de tărîcioare. TEODORESCU, P. P. 688.
8. [DOOM 3] tărâcioară s. f., g.-d. art. tărâcioarei; pl. tărâcioare
9. [DOOM 2] !tărâcioară s. f., g.-d. art. tărâcioarei; pl. tărâcioare
10. [DAR] tărâcioară s.f. (reg.) diminutiv al lui tărâță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL