1. [Șăineanu, ed. VI] tărăbuțe f. pl. catrafuse: umblă cu tărăbuțele de colo până colo ISP. [Lit. lucruri de tarabă].
2. [Scriban] tărăbúțe f. pl. (dim. d. tarabă, adică „marfă de pe tarabă”). Munt. ș. a. Catrafuse. – Și tărtăbuțe (Bz.) și teleúțe (Olt.) și tiliuțe (Ml. rev. I. Crg. 7, 265).
3. [DEX '09] TĂRĂBUȚĂ, tărăbuțe, s. f. (Reg.) Bagaj, catrafuse, calabalâc. – Tarabă + suf. -uță.
4. [MDA2] tărăboanță2 sf vz tărăbuță
5. [MDA2] tărăbuță sf [At: POLIZU / V: (reg) ~boanță, ~ăgu~ / Pl: ~țe / E: tarabă + -uță] (Reg) 1 (Lpl) Bagaj (1). 2 (Îe) A-și lua ~țele A-și lua catrafusele. 3 (Îae) A pleca pe furiș. 4 (Reg) Cărucior cu două sau cu patru roți Si: (reg) cotigă. 5 (Îe) Nici în car, nici în căruță, nici în ~ăgu~ (sau în ~) Se spune despre cineva care nu se mulțumește în nici un chip.
6. [MDA2] tărăguță sf vz tărăbuță
7. [DLRLC] TĂRĂBUȚĂ, tărăbuțe, s. f. (De obicei la pl.) Bagaj, catrafuse, calabalîc. Eol, starostele vînturilor, aibă grijă de familia și de tărăbuțele mele! CARAGIALE, O. VII 159.
8. [Scriban] teleúțe1 f. pl. V. tărăbuțe.[1]
9. [DOOM 3] tărăbuță (reg.) s. f., g.-d. art. tărăbuței; pl. tărăbuțe
10. [DOOM 2] tărăbuță (reg.) s. f., g.-d. art. tărăbuței; pl. tărăbuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL