1. [DEX '09] TĂRĂBUȚĂ, tărăbuțe, s. f. (Reg.) Bagaj, catrafuse, calabalâc. – Tarabă + suf. -uță.
2. [MDA2] tărăbuță sf [At: POLIZU / V: (reg) ~boanță, ~ăgu~ / Pl: ~țe / E: tarabă + -uță] (Reg) 1 (Lpl) Bagaj (1). 2 (Îe) A-și lua ~țele A-și lua catrafusele. 3 (Îae) A pleca pe furiș. 4 (Reg) Cărucior cu două sau cu patru roți Si: (reg) cotigă. 5 (Îe) Nici în car, nici în căruță, nici în ~ăgu~ (sau în ~) Se spune despre cineva care nu se mulțumește în nici un chip.
3. [DLRLC] TĂRĂBUȚĂ, tărăbuțe, s. f. (De obicei la pl.) Bagaj, catrafuse, calabalîc. Eol, starostele vînturilor, aibă grijă de familia și de tărăbuțele mele! CARAGIALE, O. VII 159.
4. [MDA2] tărăboanță2 sf vz tărăbuță
5. [MDA2] tărăguță sf vz tărăbuță
6. [Șăineanu, ed. VI] tărăbuțe f. pl. catrafuse: umblă cu tărăbuțele de colo până colo ISP. [Lit. lucruri de tarabă].
7. [DOOM 3] tărăbuță (reg.) s. f., g.-d. art. tărăbuței; pl. tărăbuțe
8. [DOOM 2] tărăbuță (reg.) s. f., g.-d. art. tărăbuței; pl. tărăbuțe
9. [Onomastic] Tărăbuță v. Tarabă 2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL