1. [DEX '09] TARABULUS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășură în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”.
2. [MDA2] tarabulus [At: (a. 1822) DOC. EC. 261 / V: (înv) ~bol~, ~los, ~us sn, ~bol sm / Pl: ~e, ~uri sn / E: tc Tarabulus „Tripoli”] (Înv) 1 sn Șal oriental care se înfășură înjurai capului sau se purta ca cingătoare. 2 sm Monedă care a circulat în trecut și în țările române.
3. [DEX '98] TARABULUS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășura în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”.
4. [DLRLC] TARABULUS, tarabuluse, s. n. (Învechit) Șal oriental care se înfășoară în jurul capului sau se poartă ca cingătoare. Tînăr, frumos... la cap legat cu un tarabulus. GHICA, S. 290.
5. [DLRM] TARABULUS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășoară în jurul capului sau se poartă la cingătoare. – Tc. Tarabulus «Tripolis».
6. [Șăineanu, ed. VI] tarabulus n. fes tripolitan sau barbaresc, legătură orientală de cap: la cap legat cu un tarabulus GHICA. [Turc. TARABULUȘ, Tripoli].
7. [Scriban] *tarabulús, -ós, -úz și -olús n., pl. urĭ (turc. Tarabulús, Tripolis, un oraș din Siria. V. tripoli). Sec. 18-19. Legătură de cap, taclit.
8. [MDA2] tarabol sm vz tarabulus
9. [MDA2] tarabolus sn vz tarabulus
10. [MDA2] tarabulos sn vz tarabulus
11. [MDA2] tarabuluz sn vz tarabulus
12. [DOOM 3] tarabulus (înv.) s. n., pl. tarabuluse
13. [DOOM 2] tarabulus (înv.) s. n., pl. tarabuluse
14. [DER] tarabuluș (-șe), s. n. – Țesătură orientală care se folosea ca turban. Tc. tarabulus „Tripoli” (Tiktin).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL