1. [DEX '09] TARABAGIU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Tarabă + suf. -agiu.
2. [MDA2] tarabagiu sm [At: F (1879), 56 / Pl: ~ii / E: tarabă + -giu] Negustor ambulant (care vinde la o tarabă) Si: prăvăliaș.
3. [DLRLC] TARABAGIU, tarabagii, s. m. Mic negustor ambulant care vinde la o tarabă.
4. [DLRM] TARABAGIU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Din tarabă + suf. -agiu.
5. [DCR2] tarabagiu s. m. (peior.) Negustor care vinde la o tarabă ◊ „Peste 100 de tarabagii care fac negoț cu haine și articole gospodărești [...] protestează [...]” R.l. 6 X 95 p. 9 (din tarabă + -giu)
6. [Șăineanu, ed. VI] tarabagiu m. prăvăliaș.
7. [DOOM 3] tarabagiu s. m., art. tarabagiul; pl. tarabagii, art. tarabagiii (desp. -gi-ii)
8. [DOOM 2] tarabagiu s. m., art. tarabagiul; pl. tarabagii, art. tarabagiii (-gi-ii)
9. [Argou] tarabagiu, -oaică, tarabagii, -oaice s. m., s. f. comerciant mărunt, care își desface produsele într-o piață sau într-o hală agroalimentară
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL