1. [CADE] ❍ȚEPUȘCĂ, ȚĂPUȘCĂ sf. Trans. (VIC.) Scobitoare de dinți [țeapă].
2. [DRAM 2021] țăpúșcă, țăpuște, (țăpușă, țepușă), s.f. Par ascuțit la un capăt; țeapă: „Ori să-l taie, ori să-l puște, / Ori să-l puie-ntre țăpuște” (Papahagi, 1925: 275). (Maram.). – Din țepușă + suf. -că (Frățilă).
3. [DRAM 2015] țăpușcă, țăpuște, (țăpușă, țepușă), s.f. – Par ascuțit la un capăt; țeapă (Papahagi, 1925): „Ori să-l taie, ori să-l puște, / Ori să-l puie-ntre țăpuște” (Papahagi, 1925: 275). (Maram.). – Din țepușă (< țeapă + suf. -ușă) + suf. -că (Frățilă).
4. [DRAM] țăpușcă, țăpuște, (țăpușă, țepușă), s.f. – Par ascuțit la un capăt; țăpușcă, țeapă (Papahagi 1925). – Din țeapă + -ușcă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL