1. [MDA2] țăpoaică2 sf [At: ANTIPA, P. 134 / V: ~pai~ (Pl: țăpăici), țop~ (Pl: țopoaice), țopai~ (Pl: țopăici) / Pl: ~ice, ~oici / E: țăpoi2 + -că] (Reg) 1 Țăpoi2 (4). 2 Coș de nuiele de forma unui trunchi de con, fară fund, folosit la pescuit în ape puțin adânci. 3 Crâsnic2 (3).
2. [MDA2] țăpoaică1 sf [At: TDRG / Pl: ~ice / E: țap + -oaică] 1 (În descântece) Capră. 2 (Îs) ~ sălbatică Capră sălbatică. 3 (Reg) Nume dat vacilor cu coarne ascuțite.
3. [CADE] ȚĂPOAICĂ (pl. -ce) sf. 🐟 Unealtă de pescuit, un fel de coș lung, de formă conică, care se ține de o coadă lungă (🖼 5115) [țăpoiu].
4. [DLRM] ȚĂPOAICĂ, țăpoaice, s. f. (Reg.) Coș de formă conică, cu o coadă lungă, folosit la pescuit. – Din țăpoi + suf. -oaică.
5. [MDA2] țăpaică sf vz țăpoaică2
6. [MDA2] țopaică sf vz țăpoaică2
7. [MDA2] țopoaică sf vz țăpoaică2
8. [DLRLC] ȚĂPOĂICĂ, țăpoaice, s. f. (Regional) Coș de formă conică, cu o coadă lungă, folosit la pescuit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL