1. [DEX '09] TĂPĂLAGĂ, tăpălăgi, s. f. (Reg.) 1. Încălțăminte mare și grosolană. ♦ Picior, mare, deformat. 2. Legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate, pentru ca pașii să nu lase urme. – Cf. magh. talpalló.
2. [MDA2] tăpălagă sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 22r/27 / V: (îrg) tălp-, (reg) tălpăloa~, ~ligă / Pl: ~lăgi, ~age / E: ns cf mg talpalló] 1 (Înv) Încălțăminte de fier care se strângea pe picior cu șuruburi, folosită ca instrument de tortură. 2 (Reg) Încălțăminte mare și grosolană. 3 (Reg; lpl) Încălțăminte de pănură trasă iama peste ghete ca să le apere de zăpadă și să țină cald. 4 (Reg) Ciorap gros de lână, tălpuit cu postav, care servește drept încălțăminte pentru pescarii cu undița. 5 (Reg) Legătură înfășurată de hoți pe picioarele vitelor furate, pentru ca pașii să nu lase urme. 6 (Trs) Picior mare, deformat. 7 (Trs; Mun; dep) Om care pășește greoi și apăsat, având laba piciorului mare. 8 (Reg) Picior de pasăre. 9 (Trs; Mun; dep) Om lipsit de energie. 10 (Reg) Creangă flexibilă a unui copac, cu care se leagănă copiii, încălecând-o sau prinzându-se de ea. 11 (Trs) Plantă asemănătoare cu urzica, folosită și în medicină.
3. [DEX '98] TĂPĂLAGĂ, tăpălăgi, s. f. (Reg.) 1. Încălțăminte mare și grosolană. ◊ Picior, mare, deformat. 2. Legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate, pentru ca pașii să nu lase urme. – Cf. magh. talpalló.
4. [DLRLC] TĂPĂLAGĂ, tăpălăgi, s. f. (Regional; și în forma tălpălagă) 1. Încălțăminte mare, urîtă, greoaie, grosolană. ♦ Picior mare, deformat. 2. Legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate, pentru ca pașii să nu lase urme. Ca să nu i se cunoască a doua zi urma încotro l-au dus, au încălțat pe bou în tălpălăgi și au venit cu el acasă. SBIERA, P. 254. – Variantă: tălpălagă s. f.
5. [MDA2] tălpălagă sf vz tăpălagă
6. [MDA2] tălpăloagă sf vz tăpălagă
7. [MDA2] tăpăligă sf vz tăpălagă
8. [DLRLC] TĂLPĂLAGĂ s. f. v. tăpălagă.
9. [DOOM 3] tăpălagă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. tăpălăgii; pl. tăpălăgi
10. [DOOM 2] tăpălagă (reg.) s. f., g.-d. art. tăpălăgii; pl. tăpălăgi
11. [Onomastic] TĂPĂLÁGĂ, b. (16 B IV 61); Tapalagă, F., munt., act., < subst. tălpălagă (încălțăminte groasă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL