1. [DRAM 2021] țấnțaș, -ă, țânțași, -e, adj. Fudul, semeț; arogant: „Se ținea tare țânțaș, că era numai singur la chetori” (Bilțiu, 1999: 196). ■ (onom.) Țânțaș, nume de familie (din poreclă sau supranume). – Cf. țanțoș „orgolios, arogant”.
2. [DRAM 2015] țânțaș, -ă, țânțași, -e, adj. – Fudul, semeț, mândru; arogant: „Se ținea tare țânțaș, că era numai singur la chetori” (Bilțiu, 1999: 196). ♦ (onom.) Țânțaș, nume de familie (din poreclă sau supranume). – Cf. țanțoș „orgolios, arogant”.
3. [DRAM] țânțaș, -ă, adj. – Fudul, semeț, mândru; arogant: „Se ținea tare țânțaș, că era numai singur la chetori” (Bilțiu 1999: 196). Țânțaș, nume de familie (inițial e posibil să fi fost o poreclă sau un supranume). – Din țanțoș „orgolios, arogant”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL