1. [DEX '09] TÂNGUIALĂ, tânguieli, s. f. Faptul de a (se) tângui; sunete tânguitoare, glas tânguitor. – Tângui + suf. -eală.
2. [MDA2] tânguială sf [At: PARACLIS (1639), 244 / P: ~gu~ia- / Pl: ~ieli / E: tângui + -eală] 1-2 Tânguire (1-2).
3. [DEX '98] TÂNGUIALĂ, tânguieli, s. f. Faptul de a (se) tângui; sunete tânguitoare, glas tânguitor. [Pr.: -gu-ia-] – Tângui + suf. -eală.
4. [DLRLC] TÎNGUIAlĂ, tînguieli, s. f. Faptul de a se tîngui; tînguire, jelire, văicăreală.
5. [DOOM 3] tânguială s. f., g.-d. art. tânguielii; pl. tânguieli
6. [DOOM 2] tânguială s. f., g.-d. art. tânguielii; pl. tânguieli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL