1. [DEX '09] TANDREȚE s. f. Afecțiune plină de duioșie, de delicatețe, de gingășie. [Var.: tandreță s. f.] – Din fr. tandresse.
2. [MDA2] tandrețe [At: BARASCH, M. I, 29/4 / V: (înv) ~esă / Pl: ~ / E: fr tendresse] 1 Afecțiune plină de duioșie, de gingășie. 2 (Pex) Iubire.
3. [DEX '98] TANDREȚE s. f. Afecțiune plină de duioșie, de delicatețe, de gingășie. [Var.: tandreță s. f.] – Din fr. tendresse.
4. [DLRLC] TANDREȚE, tandrețe, s. f. Afecțiune plină de duioșie, de gingășie. Zău, Ioano, mă gîndesc uneori la dumneata, nu numai cu tandrețe. BARANGA, I. 163. Mai multe nu știa să spună. Nu era om pentru condoleanțe și tandrețe. C. PETRESCU, Î. II 47. Dar ești prea aspru – E felul meu de tandrețe. La 16 ani e singurul fel de tandrețe care se suportă bine. SEBASTIAN, T. 134. – Variantă: tandreță s. f.
5. [DN] TANDREȚE s.f. Dragoste plină de delicatețe, de duioșie, de gingășie. [Var. tandreță s.f. / < fr. tendresse].
6. [MDN '00] TANDREȚE s. f. afecțiune plină de delicatețe, de duioșie, de gingășie. (< fr. tandresse)
7. [DEX '09] TANDREȚĂ s. f. v. tandrețe.
8. [MDA2] tandresă sf vz tandrețe
9. [DN] TANDREȚĂ s.f. v. tandrețe.
10. [Scriban] *tandréță f., pl. e (fr. tendresse. V. tinereță). Fam. Iron. Gingășie, dragoste: pe cînd eraŭ eĭ în tandreță.
11. [DOOM 3] tandrețe s. f., art. tandrețea, g.-d. art. tandreței
12. [DOOM 2] tandrețe s. f., art. tandrețea, g.-d. art. tandreței
13. [MDO] tandrețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL