1. [MDA2] tanda-manda [At: HEM 2389 / V: (reg) ~dea-~dea / E: Tanda] (Reg) 1 sfi Învălmășeală. 2 av Identic.
2. [Șăineanu, ed. VI] tanda-manda adv. tot una: vorba ceea nu-i tanda și i... manda CR. [Probabil onomatopee (cf. sinonimul sârbesc TANDARA-MANDARA)].
3. [MDA2] tandea-mandea av vz tanda-manda
4. [Scriban] tándea-mándea m., gen. al luĭ (cp. cu Tindală și sîrb. tandara-mandara, claĭe peste grămadă). Personagiĭ imaginare în vorba familiară, precum: cum e Tandea, așa și Mandea (cum e unu [de prost, de vinovat], așa e și cel-lalt), Tandea la Mandea și Mandea la Tandea (se zice cînd doĭ îșĭ fac vizită prea des). Asta e Tandea-Mandea, e acelașĭ lucru, e tot aceĭa, tot una.
5. [DER] tanda-manda, adv. – Confuz, dezordonat. Sb. tandara-mandara „confuzie” (Cihac, II, 401).
6. [DAR] tanda-manda adv. (pop.) tot una.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL