1. [MDA2] țăndărit, ~ă a [At: ISER / V: (pop) ~dur~, (reg) țân~ / Pl: ~iți, ~e / E: țăndări] 1 Prefăcut în țăndări (1) Si: sfărâmat. 2 (Fam) Care și-a pierdut puterea de judecată Si: țicnit2 (3).
2. [DEX '09] ȚĂNDĂRI, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără.
3. [MDA2] țăndări [At: MOLNAR, D. 300/22 / V: (pop) ~duri, (reg) țân~, țânduri, ~dura / Pzi: ~resc / E: țandără] 1-2 vtr A (se) preface în țăndări (1) Si: a (se) sfărâma, (reg) a țăndărui. 3 vt (Reg) A bate șipci în pereții unei case din lemn înainte de a-i lipi cu lut Si: a cercui (6).
4. [MDA2] țăndura v vz țăndări
5. [MDA2] țănduri v vz țăndări
6. [MDA2] țăndurit, ~ă a vz țăndărit
7. [MDA2] țândări v vz țăndări
8. [MDA2] țândărit a vz țăndărit
9. [MDA2] țânduri v vz țăndări
10. [CADE] ȚĂNDĂRI (-ăresc), Mold. Bucov. ȚĂNDURI (-uresc) vb. tr. și refl. A (se) preface în țăndări: ușa țîndărită căzu cu totul din țîțîni (GN.); Iar măzdracele s’au rupt, În așchii s’au țăndurit (STAM.).
11. [DEX '98] ȚĂNDĂRI, țăndăresc, vb. IV. Tranz. A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără.
12. [DLRLC] ȚĂNDĂRI, țăndăresc, vb. IV. Tranz. A sfărîma în țăndări. Armele... țăndărite de războaie ți le-aduc. CONACHI, P. 219.
13. [DOOM 3] țăndări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndăresc, 3 sg. țăndărește, imperf. 1 țăndăream; conj. prez. 1 sg. să țăndăresc, 3 să țăndărească
14. [DOOM 2] țăndări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndăresc, imperf. 3 sg. țăndărea; conj. prez. 3 să țăndărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL