1. [MDA2] tândălire sf [At: DRLU / V: (reg) tăn~ / Pl: ~ri / E: tândăli] (Pop) Tândăleală (1).
2. [DEX '09] TÂNDĂLI, tândălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor, alene. – Din germ. tändelen „a glumi”.
3. [MDA2] tăndăli v vz tândăli
4. [MDA2] tăndălire sf vz tândălire
5. [MDA2] tândăli [At: DRLU / V: (reg) tăn~, ~ăvi / Pzi: ~lesc / E: ger tändeln] 1 vi (Pop) A-și pierde vremea (cu nimicuri), umblând încoace și încolo, fără nici un rost Si: (reg) a tândălui (1). 2 vz (Pop) A lucra încet, fără spor (și cu lene) Si: (reg) a migăli, a se mocăi, a tândălui (2). 3 vi (Mun) A pălăvrăgi. 4 vrr (Reg) A se certa (1).
6. [MDA2] tândăvi1 v vz tândăli
7. [DEX '98] TÂNDĂLI, tândălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor (și cu lene). – Din germ. tändelen „a glumi”.
8. [DLRLC] TÎNDĂLI, tîndălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea (umblînd de colo pînă colo fără nici un rost), a lucra încet, a se mocăi, a migăli. Iarna, cît tîndălea pe-acasă, nu era omul de-aici, din pădure. AGÎRBICEANU, S. P. 19. Așa să vă brodiți treburile ca să nu tîndăliți prea mult cu datul colacilor. DAN, U. 89. Înainte de-amiazi tîndăli primprejurul conacului. REBREANU, R. I 91.
9. [Șăineanu, ed. VI] tăndălì v. a lucra încet și neîndemânatic. [Cf. Nemț. TÄNDELN, a migăi].
10. [Scriban] tîndălésc v. intr. (germ. tändeln, a glumi, a te nebuni). Vest. Fam. Lenevesc, prujesc, perd timpu nelucrînd nimic serios. V. huzuresc.
11. [DOOM 3] tândăli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tândălesc, 3 sg. tândălește, imperf. 1 tândăleam; conj. prez. 1 sg. să tândălesc, 3 să tândălească
12. [DOOM 2] tândăli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tândălesc, imperf. 3 sg. tândălea; conj. prez. 3 să tândălească
13. [DRAM 2021] tândălí, v.t. v. tăndăli.
14. [DRAM 2015] tăndăli, tăndălesc, (tândăli), vb. tranz. – (reg.) A păcăli, a înșela: „Da’ Tândală și el o zâs: Tilili, tilili, cum l-am mai tăndălit” (Bilțiu, 1990: 514). – Din Tândală, „prostănac, gogoman, nătărău”, de la tânt, tont (DER); din germ. tändeln „a se ține de fleacuri” (Șăineanu, 1929; Țurcanu, 2005; MDA).
15. [DRAM] tăndăli, tăndălesc, (tândăli), vb. tranz. – A păcăli, a înșela: „Da’ Tândală și el o zâs: Tilili, tilili, cum l-am mai tăndălit” (Bilțiu 1990: 514). – Din Tândală, „prostănac, gogoman, nătărău”, de la tânt, tont (DER); Cf. germ. tändeln „a se ține de fleacuri” (Țurcanu 2005).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL