1. [DEX '09] TĂMÂNJI, tămânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânji, a murdări. ♦ (Ir.) A picta; a mâzgăli. – Et. nec. Cf. mânji.
2. [MDA2] tămânji vt [At: SEVASTOS, N. 307 / V: (reg) ~măji, tom~ / Pzi: ~jesc / E: ns cf mânji] (Reg) 1 A mânji. 2 (Îe) A-i ~ cuiva una A-i da (cuiva) o palmă. 3 (Irn) A picta neîndemânatic Si: a mâzgăli.
3. [MDA2] tămăji v vz tămânji
4. [DLRLC] TĂMÎNJI, tămînjesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A mînji, a murdări. Fața și mînele, ce le-s negre, le mai tămînjesc cu funingine. SEVASTOS, N. 307. ◊ Fig. Oamenii ce nu voiesc a se vedea tămînjiți în viața lor publică sau privată prin asemenea publicațiuni scandaloase. La TDRG. ♦ (Ironic) A picta; a mîzgăli. Încă nu mai lucrase cu asemenea creionașe, din acele cu care copiii de școală primară își tămînjesc hărțile. C. PETRESCU, R. DR. 72.
5. [Scriban] tămînjésc v. tr. (ca și mînjesc cu prefixu ta- ca’n tăvălesc orĭ ca’n bg. ta-log, depozit). Est. Mînjesc.
6. [DOOM 3] tămânji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tămânjesc, 3 sg. tămânjește, imperf. 1 tămânjeam; conj. prez. 1 sg. să tămânjesc, 3 să tămânjească
7. [DOOM 2] tămânji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tămânjesc, imperf. 3 sg. tămânjea; conj. prez. 3 să tămânjească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL