Definiție și ce înseamnă tămîioară

1. [DEX '09] TĂMÂIOARĂ, tămăioare, s. f. Numele a două plante erbacee din familia violaceelor: a) plantă mică cu flori mari ale căror petale sunt împestrițate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporaș. – Tămâie + suf. -ioară.

2. [MDA2] tămâioară sf [At: CONV. LIT. XXIII, 1055 / V: (reg) ~ior sm / Pl: ~re / E: tămâie + -oară] 1 (Reg) Mică plantă erbacee, din familia violaceelor, cu flori mari, ale căror petale trandafirii sunt împestrițate cu pete purpurii Si: micșunea, viorea (Viola jooi). 2 (Bot; reg) Toporaș (Viola odorata). 3 (Bot; reg; lpl) Viorele (Viola mirabilis). 4 (Bot; reg) Viorea-nemirositoare Si: micșunea, toporaș (10) (Viola hirta). 5 (Bot; reg; șîc ~-sălbatică) Trei-frați-pătați (Viola tricolor). 6 (Bot; reg; lpl) Colțunii-popii (Viola silvestris). 7 (Bot; reg) Tămâiță (5) (Chenopodium ambrosioides). 8 (Bot; reg) Tămâiță (6) (Chenopodium botrys). 9 (Bot; reg) Spanac-porcesc (Chenopodium hybridum). 10 (Bot; reg) Roiniță2 (Melissa officinalis). 11 (Bot; reg) Plituțe (Chrysanthemum cinerariaefolium). 12 (Bot; Ban) Năfurică (Artemisia annua). 13 (Bot; reg) Amăreală (Polygala vulgaris). 14 (Bot; reg; șîc ~-albă) Zmeoaie (Libanotis montana). 15 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp Dumbeț (Teucrium chamaedrys). 16-17 (Bot; reg) (Viță cu) struguri cu gust și miros plăcut, aromat.

3. [DEX '98] TĂMÂIOARĂ, tămâioare, s. f. Numele a două plante erbacee din familia violaceelor: a) plantă mică cu flori mari ale căror petale sunt împestrițate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporaș. – Tămâie + suf. -ioară.

4. [MDA2] tămâior sm vz tămâioară

5. [DLRLC] TĂMÎIOARĂ, tămîioare, s. f. Numele mai multor plante erbacee din familia violaceelor, fără tulpină, cu frunzele în formă de inimă și cu florile trandafirii (Viola). Pădurea mirosea de te-mbăta: înflorise tămîioara. SANDU-ALDEA, U. P. 65. Mariucă, Marioară, Ce strîngi tu la inimioară? Mărgărit și tămîioară. TEODORESCU, P. P. 324. – Variantă: tămîior, tămîiori (ȘEZ. VIII 126), s. m.

6. [DLRLC] TĂMÎIOR s. m. v. tămîioară.

7. [Șăineanu, ed. VI] tămâioare f. pl. Bot. (Oltenia) viorele.

8. [Scriban] tămîĭoáră f., pl. e (d. tămîĭe). Olt. Viorea.

9. [DOOM 3] tămâioară s. f., g.-d. art. tămâioarei; pl. tămâioare

10. [DOOM 2] tămâioară s. f., g.-d. art. tămâioarei; pl. tămâioare

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro