1. [MDA2] tâmbușit, ~ă a [At: T. PAPAHAGI, M. 189 / V: (reg) ~usit / Pl: ~iți, ~e / E: tâmbuși] (Reg; d. oameni) 1 Ghemuit2 (1). 2 Tolănit2 (1). 3 Cu gâtul scurt și gros.
2. [MDA2] tămbuși v vz tâmbuși
3. [MDA2] tâmbusit, ~ă a vz tâmbușit
4. [MDA2] tâmbuși [At: PAȘCA, GL. / V: (reg) tăm~, tum~ / Pzi: ~șesc / E: nct] (Reg) 1 vt A îngrămădi. 2 vr (D. oameni) A se ghemui (1). 3 vt (Îf tumbuși) A bate foarte tare. 4 vt (Îf tămbuși) A surprinde pe cineva. 5 vt (Pex; îaf) A prinde pe cineva în flagrant delict.
5. [MDA2] tumbuși v vz tâmbuși
6. [DRAM 2021] tâmbușít, -ă, tâmbușiti, -te, (tâmbusít), adj. (reg.) Întors; cu fața în jos, ghemuit: „Scoală sus, nu durni ca dus, / Tâmbusit cu dosu-n sus” (Papahagi, 1925: 342). – Din tâmbuși (MDA).
7. [DRAM 2015] tâmbușit, -ă, tâmbușiti, -te, (tâmbusit), adj. – (reg.) Întors; cu fața în jos, ghemuit: „Scoală sus, nu durni ca dus, / Tâmbusit cu dosu-n sus” (Papahagi, 1925: 342). – Din tâmbuși (MDA).
8. [DAR] tâmbuși, tâmbușesc, vb. IV (reg.) 1. a îngrămădi, a (se) ghemui. 2. a bate tare. 3. a surprinde.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL